DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie) Vezi definitia »

CITÁȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (p. ext.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen. -iei, var. citațiune s.f. / < lat. citatio, it. citazione, cf. fr. citation]. Vezi definitia »

FUMISTERÍE s.f. Șarlatanie, mistificare, înșelătorie. [Cf. it. fumisteria, fr. fumisterie]. Vezi definitia »

PLEUROSCOPÍE s. f. explorare vizuală a cavității pleurale; toracoscopie. (< fr. pleuroscopie) Vezi definitia »

ECOLALÍE s. f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea automată a sunetelor auzite la alții. ♦ Repetarea automată a vorbelor altuia. – Din fr. écholalie. Vezi definitia »