PLEȘUGÍ vb. IV. v. pleșuvi. Vezi definitia »

fugí (fúg, fugít), vb. – 1. A alerga, a o lua la goană. – 2. A evada, a scăpa din. – 3. A curge, a se scurge, a trece. – 4. A evita, a ocoli. – Mr. fug, fudzu, fudzită, megl., istr. fug. Lat. fŭgῑre, în loc de clasicul fŭgĕre (Pușcariu 662, Candrea-Dens., 665; REW 3550; DAR), cf. alb. fugoń, it. fuggire, fr. fuir, sp. huir, port. fugir. Cf. fugă. Vezi definitia »

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog. Vezi definitia »

CHESĂGÍ, chesăgesc, vb. IV Tranz. (Pop.) A tăia pe cineva în bucăți; a căsăpi. – Din chesăgiu (puțin folosit) „măcelar, casap” (tc. kesici; v. ches). Vezi definitia »

ALOBRÓGI s. m. pl. Populație celtică din SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. – Din fr. Allobroges. Vezi definitia »