DECRISPÁ vb. tr. a face (o situație) mai puțin încordată; a deconecta. (< fr. décrisper) Vezi definitia »

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper. Vezi definitia »

DOPÁ vb. tr. 1. a administra în mod fraudulos un excitant unui sportiv sau cal de curse înaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obținerea unui randament superior. 2. a introduce într-un cristal atomi de altă natură decât cei proprii, pentru a obține materiale semiconductoare. (< fr. doper) Vezi definitia »

ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaură, o deschizătură etc.; a înfunda o sticlă cu un dop. ◊ Expr. A-și astupa urechile = a-și pune ceva la (sau în) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi să audă ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă. (Fam.) A astupa găuri = a plăti datorii. 2. A închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a înveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A îngropa. Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. Vezi definitia »

crăpá (crắp, crăpát), vb. – 1. A desface brusc în mai multe bucăți, a plesni, a se sparge. – 2. A se desface, a se despica. – 3. A plesni, a pocni, a trosni. – 4. A sfărîma, a fărîmița. – 5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). – 6. A muri. – 7. A întredeschide. – 8. A se deschide (despre boboci). – 9. A se face ziuă, a se lumina. – 10. (Fam.) A mînca foarte mult, cu lăcomie. Var. (Bihor) crepeți. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. Lat. crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); cf. it. crepare, prov. crebar, fr. crever, sp., port. quebrar. Sensul 6 apare și în cuvintele it. și fr., cf. germ. krepieren. – Der. crăpăcios, adj. (sfărîmicios); crăpîcea, s. f. (poreclă a celor mîncăcioși); crăpelniță, s. f. (fam., mîncare); crăpat (var. crepăt, crăpet), s. n. (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu lat. crepitus, dar care poate fi der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de „căldură ce face omul să moară” = „crăpa”); crăpătură, s. f. (deschizătură; plesnitură, fisură; spațiu îngust la o ușă întredeschisă; crăpare a pielii de pe față; crăpare a buzelor), care poate fi și reprezentant al alt. crepatūra (Pușcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. internă a rom. (cf. și mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din rom. provine ngr. ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30). Vezi definitia »