SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). Vezi definitia »

AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu. Vezi definitia »

AMFÍBIU, -IE adj., s.m. și f. 1. (Animal) care trăiește în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea funcționa și circula pe apă și pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natură dublă, care aparține de stări deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze. ♦ (și s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge și prin apă. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amândouă părțile, bios – viață]. Vezi definitia »

SACRÁRIU s. n. 1. loc de rugăciune în casele romane. 2. parte a unui templu unde se țineau obiectele sacre. (< lat. sacrarium) Vezi definitia »

CONTRIBUTÓRIU, -IE adj. Contributiv. [Cf. fr. contributoire]. Vezi definitia »