ASTAZÍE s.f. (Med.) Pierderea capacității de a se ține pe picioare. [< fr. astasie, cf. gr. a – fără, stasis – stațiune (II) verticală]. Vezi definitia »

ASTENOLOGÍE s. f. studiu științific al debilității. (< engl. asthenology) Vezi definitia »

ÎNCLINÁȚIE, înclinații, s. f. Înclinare. ♦ (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare. ♦ Fig. Vocație, atracție, dispoziție pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. Vezi definitia »

FONOCARDIOGRAFÍE s. f. metodă de înregistrare grafică a zgomotelor inimii. (< fr. phonocardiographie) Vezi definitia »

pripelnicíe s.f. (înv.) pripă; nerăbdare; promptitudine. Vezi definitia »