SOLICITÁNT, -Ă, solicitanți, -te s. m. și f. Persoană care solicită (1); solicitator. – Solicita + suf. -ant Cf. germ. Sollizitant. Vezi definitia »

AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în expr.) Vase aferente = vase care aduc un lichid la un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Fr. afférent. Vezi definitia »

URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ◊ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens) Vezi definitia »

ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește]. Vezi definitia »

DEPONÉNT², -Ă, deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente. Vezi definitia »