ȘEVALÉT s.n. Suport de lemn pe care își fixează pictorii pânza sau cartonul când pictează. [Pl. -turi, -te. / < fr. chevalet]. Vezi definitia »

magnet, magneți s. m. (intl.) mână. Vezi definitia »

CROȘÉT s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. V. croșetă. [< fr. crochet]. Vezi definitia »

BĂNÉT s. n. Bani¹ mulți; avere mare în bani¹; bănărit. – Ban¹ + suf. -et. Vezi definitia »

SEPTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr. septolet) Vezi definitia »