DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ. Diskant) Vezi definitia »

CRITICÁNT, -Ă, criticanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. – Din fr. critiquant. Vezi definitia »

SUPLIMÉNT s.n. Ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. ◊ Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180 de grade. ♦ Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. [Pl. -te, -turi, var. suplement s.n. / cf. fr. supplément, lat. supplementum]. Vezi definitia »

AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant. Vezi definitia »

GISMÉNT s. n. 1. unghiul format de axa unei (aero)nave cu direcția către un post de radioemisiune. ◊ unghi făcut de direcție cu liniile nord-sud ale caroiajului unei hărți. 2. dispoziția straturilor minerale în scoarța Pământului. ◊ strat de minerale. (< fr. gisement) Vezi definitia »