CONTRAFAGÓT, contrafagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat, mai mare decât fagotul și sunând cu o octavă mai jos decât acesta; cel mai grav instrument de suflat din orchestra simfonică. – Din it. controfagotto. Vezi definitia »

COMPATRIÓT, -OÁTĂ s. m. f. persoană din aceeași țară, considerată în raport cu altcineva. (< fr. compatriote, lat. compatriota) Vezi definitia »

BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., scr. bobot. Vezi definitia »

MANȘÓT s. m. pasăre palmipedă din regiunile antarctice, greoaie, asemănătoare pinguinilor, ale cărei membre anterioare, improprii pentru zbor, servesc ca înotătoare. (< fr. manchot) Vezi definitia »

FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. Vezi definitia »