MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu. Vezi definitia »

covalíu, covalíi, s.m. (reg.) fierar, faur, covaci, covar. Vezi definitia »

ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe. Vezi definitia »

CAPANLÍU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı. Vezi definitia »

DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din lat. diluvium. Vezi definitia »