OGIVĂ, pl. -e 1. (arhit.) Element arhitectural caracteristic stilului gotic, constând dintr-o arcadă formată prin intersecția (sub un unghi ascuțit) a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care constituie osatura unei bolți sau a unei deschideri. Curbele ogivelor se întâlnesc într-un vârf îndepărtat (E. Lov.) 2. (milit.) Partea anterioară, cu formă aerodinamică, a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau rachete. 3. (milit.) Ogivă nucleară = proiectil cu focos sau încărcătură nucleară. /<fr.ogive<cuv. arab Vezi definitia »

VERVÉNĂ s. f. elem. verbină. Vezi definitia »

FÍȘĂ s. f. 1. foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc. ◊ foaie de carton care cuprinde datele biobliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă. ◊ foaie care conține note, observații, detalii documentare. ◊ (cont.) ~ de evidență = imprimat servind pentru urmărirea sistematică a unui mijloc economic, a unui proces, a unui cont etc. ◊ ~ tehnologică = formular special care conține indicațiile privind tehnologia, organizarea și planificarea unui anumit proces de lucru. ◊ act care cuprinde datele personale ale cuiva. ♦ ~ de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva. 2. ștecher. 3. (constr.) adâncime de batere a piloților². (< fr. fiche) Vezi definitia »

albitură s. f. sg. băutură spirtoasă incoloră Vezi definitia »

PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din scr. prsina. Vezi definitia »