COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găsește acest organ. 2. (Fig.) Sentință, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento]. Vezi definitia »

VOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate menține în aer. ♦ (Spec.) Care se poate mișca, deplasa după voie; mobil, desprins. ◊ Foaie volantă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest; bibliotecă volantă = fond de cărți aparținând unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unei unități etc. [< fr. volant < voler – a zbura]. Vezi definitia »

CONFIÉNT, -Ă, confienți, -te, adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant. Vezi definitia »

ADORÁNT, -Ă s. m. f. om care se roagă unei divinități, în arta cultă. (< germ. Adorant) Vezi definitia »

NUTRIMÉNT s.n. (Rar) Hrană, alimentație; mijloace de trai. [Cf. lat. nutrimentum, fr. nutriment]. Vezi definitia »