CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊ Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat. cancellarius]. Vezi definitia »

POLIARTICULÁR, -Ă, poliarticulari, -e, adj. Care se referă la mai multe articulații; care afectează mai multe articulații. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarticulaire. Vezi definitia »

ploșnițár, ploșnițári, s.m. (reg.) plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite verzui sau purpurii; tremurătoare. Vezi definitia »

TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. Vezi definitia »

LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár. Vezi definitia »