TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală. Vezi definitia »

HELIANTÍNĂ s.f. Indicator colorat roșu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru și galben în mediu bazic; metiloranj. [< fr. hélianthine]. Vezi definitia »

propriu-zisă s. f. sg. soție, nevastă. Vezi definitia »

SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarță + suf. -ișoară. Vezi definitia »

cochíță, cochíțe, s.f. (reg.) bobiță. Vezi definitia »