Definita cuvantului subordonare
SUBORDONÁRE s. f. 1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere. 2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent. 3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu subordonare
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. Vezi definitia »
restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri Vezi definitia »
ÎNHĂMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înhăma; înhămat1. – V. înhăma. Vezi definitia »
PREMEDITÁRE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita]. Vezi definitia »
REMEMORÁRE s.f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei; aducere aminte, rememorație. [< rememora]. Vezi definitia »