Definita cuvantului subordonare
SUBORDONÁRE s. f. 1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere. 2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent. 3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu subordonare
MARCÁRE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca]. Vezi definitia »
DEGENERÁRE, degenerări, s. f. Faptul de a degenera; decădere, stricare, degenerescență, degenerație. – V. degenera. Vezi definitia »
AUTODETERMINÁRE s.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / < autodetermina]. Vezi definitia »
AUTOINSTRUÍRE, autoinstruiri, s. f. Acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui. Vezi definitia »
SIROPÁRE, siropări, s. f. (Rar) Acțiunea de a siropa. – V. siropa. Vezi definitia »