aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul Vezi definitia »

CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață la curtea domnească. – Din tc. șeker-ci. Vezi definitia »

BERCIU, Dumitru (1907-1998, n. sat Bobița, jud. Mehedinți), istoric și arheolog român. Prof. univ. la București. Specialist în arheologie preistorică („Arheologia preistorică a Olteniei”, „Cultura Hamangia”, „Buridava”). Vezi definitia »

FLORÍU, -ÍE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; înflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – Floare + suf. -iu. Vezi definitia »

PLASMÓDIU s. n. 1. masă protoplasmatică cu mai multe nuclee, care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă; gimnoplast (2). 2. hematozoar al paludismului. (< lat. plasmodium) Vezi definitia »