CORONAMÉNT s.n. 1. Ornament care încunună un edificiu, o poartă etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcătuită de obicei din piatră cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcătuirea unei păduri. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement]. Vezi definitia »

STROFÁNT s.m. Arbust tropical din ale cărui semințe se extrage strofantina. [< fr. strophante]. Vezi definitia »

FECULÉNT, -Ă adj. care conține feculă. (< fr. féculent) Vezi definitia »

-MÉNT suf. „acțiune (prin verb, substantiv sau adjectiv)”. (< fr. -ment, cf. lat. mente, fel) Vezi definitia »

OXIDÁNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant]. Vezi definitia »