LUNÉTĂ s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte îndepărtate. 2. dispozitiv pe o mașină-unealtă servind la susținerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mari. ♦ ~ cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafață plană între lintel și arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette) Vezi definitia »

șparleală, șparleli s. f. furt, furtișag. Vezi definitia »

ÎNNĂDITÚRĂ, înnădituri, s. f. Bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit. – Înnădi + suf. -tură. Vezi definitia »

a face lampa mică expr. a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma. Vezi definitia »

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec. Vezi definitia »