scânteíță, scânteíțe, s.f. (înv.) 1. (în forma: schinteiță) scânteie mică; scânteiuță. 2. (reg.) rostopască. 3. plantă erbacee, cu tulpină ramificată și cu flori roșii, albastre sau albe; scânteioară, aurică, focșor, poperină. 4. (la pl.; în forma: schinteițe) gușa-porumbului (plante). 5. cocoșei de câmp (plante). 6. (în forma: schintiță) scrântitoare (plantă). Vezi definitia »

BIIODÚRĂ s. f. sare cu două molecule de iod. (< fr. biiodure) Vezi definitia »

APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis). Vezi definitia »

MIGÁLĂ s. f. Minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci; muncă făcută cu multă răbdare și meticulozitate; migăleală. – Din migăli (derivat regresiv). Vezi definitia »

DEVIÁNȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance]. Vezi definitia »