uib (oib) s.n. (reg.; în expr.) uibul locului = orbește, la noroc, pe nimereală. Vezi definitia »

SCRIB s. m. 1. copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ◊ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba) Vezi definitia »

róib (róibi), adj. – Șarg. – Mr. aroibu. Lat. rubeus (Cipariu, Elemente, 72; Pușcariu 1473; REW 7408; Graur, Rom., LV, 472), cf. v. it. robbio (v. sard. rubiu), prov. roi, fr. rouge, cat. roig, sp. rubio. Din rom. provine mag. rojb (Edelspacher 21). Vezi definitia »

úib s. m. – În expresia în uib „contra”. Lat. obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea). În Olt., cf. mr. nuib(are) „a contrazice”. Vezi definitia »

ROIB, ROÁIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus. Vezi definitia »