Definita cuvantului succesiune
SUCCESIÚNE s. f. 1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moștenire. ◊ avere lăsată ca moștenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta. (< fr. succession, lat. successio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu succesiune
AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr. agnation, lat. agnatio) Vezi definitia »
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. Vezi definitia »
persoane decedata in aceeasi imprejurare,astfel incat nu se poate stabili daca vreuna dintre ele a supravietuit macar cateva clipe celorlalte. ex: catastrofa aeriana Vezi definitia »
MANUTENȚIÚNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mână, tenere – a ține]. Vezi definitia »
COEZIÚNE s.f. 1. Forță de atracție care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strânsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio]. Vezi definitia »