CEMENTÁȚIE s. f. 1. cementare. 2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului. 3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. (< fr. cémentation) Vezi definitia »

sălcăríe, sălcăríi, s.f. (reg.) loc plantat cu sălcii; sălciș. Vezi definitia »

nămáie, nămăi, s.f. (reg., înv.) vită cornută. Vezi definitia »

FRENICOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a nervului frenic. (< fr. phrénicotomie) Vezi definitia »

DISCRÉȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis. Vezi definitia »