chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord. Vezi definitia »

PONTARISÍT adj. v. pontarisi. [Sinonime] Vezi definitia »

COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus]. Vezi definitia »

DIORÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, alcătuită din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. [< fr. diorite]. Vezi definitia »

ORGANÍT s. n. fiecare dintre elementele din celula vie. (< fr. organite) Vezi definitia »