MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. monofazat. 2. (despre substanțe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. (< fr. monophasique) Vezi definitia »

buberíc (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR). Vezi definitia »

zabravnic Vezi definitia »

névric, -ă, adj. (înv.) care se referă la nevoi, la nervi, al nervilor. Vezi definitia »

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.). Vezi definitia »