BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis). Vezi definitia »

BRIALMONT [brialmõ], Henri-Alexis (1821-1903), general, inginer militar belgian. Constructor al centurii de fortificații ce urma să apere Bucureștiul (după 1877) și al sistemului de fortificații de la Verdun. Vezi definitia »

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor. (< fr. effervescent, lat. effervescens) Vezi definitia »

PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens]. Vezi definitia »

Sunt verbele care ajuta la formarea modurilor și timpurilor verbelor. Vezi definitia »