MARÍN, -Ă adj. referitor la mare; care crește, trăiește în mare. ◊ (s. f.) pictură cu peisaj marin. (< fr. marin) Vezi definitia »

BIVITELÍN, -Ă adj. (Despre gemeni) care provine din două ouă diferite. [< fr. bivitellin]. Vezi definitia »

OCTAVÍN s.n. (Muz.) Instrument asemănător flautului, care emite sunete cu o octavă mai sus decât acesta. [< fr. octavin]. Vezi definitia »

AVENTURÍN s. n. (Geol.) Varietate de cuarț care conține numeroase foițe de mică galbene sau verzui, care reflectă puternic lumina. – După fr. aventurine. Vezi definitia »

TRIGÍN, -Ă adj. (despre flori) cu trei pistile. (< fr. trigyne) Vezi definitia »