ERUPTIVÍSM s.n. Ansamblu de fenomene legate de mișcarea și de localizarea magmelor în scoarța terestră sau pe suprafața ei. [< fr. éruptivisme]. Vezi definitia »

RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de frunte, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – Din fr. rétrognatisme. Vezi definitia »

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german) Vezi definitia »

CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme]. Vezi definitia »

CELTÍSM s. n. 1. ansamblu de caractere proprii celților. 2. expresie proprie limbii celtice. (< fr. celtisme) Vezi definitia »