CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination) Vezi definitia »

PREZÚMȚIE s.f. 1. Părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziție. 2. Recunoaștere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. Părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganță. [Gen. -iei, var. prezumpție, prezumțiune s.f. / cf. lat. praesumptio, it. presuntione, fr. présomption]. Vezi definitia »

DENDROGRAFÍE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul arborilor; dendrologie. – Din fr. dendrographie. Vezi definitia »

MELANCOLÍE s.f. 1. Tristețe vagă, nedefinită; deprimare. 2. (Med.) Boală mintală caracterizată prin tristețe morbidă, apatie, delir, halucinații și obsesia sinuciderii. [Gen. -iei, var. melanholie s.f. / < fr. mélancolie, cf. lat., gr. melancholia < gr. melas – negru, chole – fiere]. Vezi definitia »

PREMEDICÁȚIE s. f. administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale pentru a calma teama bolnavului, a prepara acțiunea anestezicelor etc. (< fr. prémédication) Vezi definitia »