PLÁNTĂ², plante, s. f. Față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante. Vezi definitia »

ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe. Vezi definitia »

șperlíță, șperlíțe, s.f. (reg.) fată ușuratică. Vezi definitia »

LÍMFĂ s. f. lichid limpede și incolor, conținând plasmă și leucocite, prin aparatul limfatic, prin spațiile interstițiale și toate celulele organismului animal. (< fr. lymphe, lat. lympha) Vezi definitia »

CORECLÍZĂ s. f. ocluziune, închidere patologică a pupilei. (< fr. coréclise) Vezi definitia »