ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare. Vezi definitia »

REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare) Vezi definitia »

prourmá, prourméz, vb. I (reg.) a continua (pe cineva) într-o direcție. Vezi definitia »

spăimá, spăiméz, vb. I (înv. și reg.) a (se) înspăimânta. Vezi definitia »

REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer) Vezi definitia »