OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif. Vezi definitia »

Dispozitiv de forma unui briceag, folosit la curatarea pipei si la îndesarea tutunului. Vine din limba germana. Vezi definitia »

REPARTITÍV, -Ă adj. care are ca obiect faptul de a repartiza. (< fr. répartitif) Vezi definitia »

RESPECTÍV, -Ă adj. care privește împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ◊ corespunzător. ◊ (adv.) pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte. (< fr. respectif) Vezi definitia »

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv {și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus. Vezi definitia »