HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Hiperestezia auzului. – Din fr. hyperacousie. Vezi definitia »

PARAPLAZÍE s. f. (med.) formare patologică a unui țesut. (< germ. Paraplasie) Vezi definitia »

CHIMOGRAFÍE s.f. (Fiziol.) Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. [Gen. -iei. / < fr. kymographie]. Vezi definitia »

INSONORIZÁȚIE s. f. insonorizare. (< fr. insonorisation) Vezi definitia »

POICHILODERMÍE s. f. afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț. (< fr. poïkilodermie) Vezi definitia »