șúică¹, șúici, s.f. (reg.) peștișor argintiu; obleț. Vezi definitia »

TĂVÁLĂ, tăvale, s. f. (Reg.) Tăvălug. – Din tăvăli (derivat regresiv). Vezi definitia »

ROVINIÉTĂ, roviniete, s. f. 1. Document prin care se atestă, de către automobiliști, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri în unele țări. Se prezintă, de regulă, sub forma unui abțibild care se lipește pe parbriz și are o valabilitate limitată. 2. Taxă de drum pentru automobiliști, aplicabilă în unele țări. – Din fr. rovignette. Vezi definitia »

PORTBAIONÉTĂ s. f. curea atașată la o centură, de care se leagă baioneta. (< fr. porte-baïonnette) Vezi definitia »

leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR). Vezi definitia »