FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter]. Vezi definitia »

VULGÁTA s. f. art. Versiune latină a Bibliei, adoptată la Conciliul din Trent, Folosită și azi în Biserica Catolică; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate. Vezi definitia »

PONTÁ¹ vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer) Vezi definitia »

DECARBONATÁ vb. I. tr. A înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. [< fr. décarbonater]. Vezi definitia »

BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (În ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influența religiei) A rosti o anumită formulă rituală, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinității sau pentru ca un lucru să aducă folos. 2. (Despre divinitate) A revărsa asupra cuiva belșug, fericire. 3. A lăuda, a preamări pe cineva sau ceva. [Prez. ind. și: binecuvấnt] – Din bine¹ + cuvânta (după v. sl. blagosloviti). Vezi definitia »