TETRACÓRD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde) Vezi definitia »

NOTOCÓRD s. n. v. notocordă. Vezi definitia »

REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord. Vezi definitia »

ENDOCÁRD s. n. endoteliu care căptușește cavitățile inimii. (< fr. endocarde) Vezi definitia »

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. – Din fr. cumulard. Vezi definitia »