TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon. Vezi definitia »

mason (masóni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)maçon. Sec. XIX (loja cea mai veche din București a fost Steaua Dunării, 1857; de la 1880 la 1914, marea lojă din București le-a condus pe cele din Austria și Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se folosește și în formele autentice, francmason și der. lui. Vezi definitia »

IHNEUMÓN, ihneumoni, s. m. Mic mamifer carnivor din Africa și din Asia tropicală, cu coada lungă, amintind de nevăstuică, ușor de domesticit, utilizat la distrugerea șerpilor și a șoarecilor și considerat animal sfânt de vechii egipteni; mangustă (Herpestes ichneumon). [Pr.: -ne-u-] – Din fr. ichneumon. Vezi definitia »

TIRBUȘÓN s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr. tire-bouchon) Vezi definitia »

HIPOFÓN, -Ă adj. Referitor la hipofonie. [< fr. hypophone]. Vezi definitia »