FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. Vezi definitia »

HIPOCENTÁUR s. m. centaur. (< fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus) Vezi definitia »

AUGÚR², auguri, s. m. (În antichitatea romană) Preot care pretindea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augur). Vezi definitia »

nur (núri), s. n. – Atracție, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se folosește mai ales la pl. – Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli. Vezi definitia »

chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare). Vezi definitia »