ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »

puíț, puíți, s.m. (reg.) 1. pui de pasăre mic. 2. pui de găină mic, puișor, puiuț. 3. ou sau larvă de albină; cățel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la pl.) bomboane. Vezi definitia »

CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț. Vezi definitia »

GĂRDULÉȚ, gărdulețe, s. n. Diminutiv al lui gard. – Gard + suf. -uleț. Vezi definitia »