CILÍCIU s. n. centură, cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți. (< fr. cilice, lat. cilicium) Vezi definitia »

CRIOBISTURÍU s. n. bisturiu adus la o temperatură foarte joasă. (< crio- + bisturiu) Vezi definitia »

terminoiu v. t. (folosit numai la timpul perfect compus) a termina. Vezi definitia »

RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium) Vezi definitia »

câștíu, câștíuri, s.n. (înv.) 1. rată în arenda unei moșii. 2. chirie (la case). 3. banii (prețul) vânzării. Vezi definitia »