CLU s. n. partea cea mai reușită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracție, de interes; haz, șic. (< fr. clou) Vezi definitia »

CASTELU, Com. în jud. Constanța; 6.775 loc. (1991). Vestigii paleolitice, din epoca bronzului, epoca romană și feudală (sec. 9-10). Vezi definitia »

HABITÁCLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo]. Vezi definitia »

PERÍPLU, periple, s. n. (Livr.) Călătorie lungă pe mări și oceane; călătorie lungă (și anevoioasă). – Din fr. périple. Vezi definitia »

RÍFLU s.n. Șanț de riflură. [< germ. Riffel]. Vezi definitia »