MĂGĂRÉȚ¹, măgăreți, s. m. (Rar) Măgar (2). – Din măgar + suf. -eț. Vezi definitia »

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț. Vezi definitia »

surúț, -ă, adj. (reg.) (cal) care bate în sur; suruleț. Vezi definitia »

POPONÉȚ¹, poponeți, s. m. (Reg.) 1. Șoarece de câmp; șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam. 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponéte s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

ȘNURULÉȚ, șnurulețe, s. n. Diminutiv al lui șnur. – Șnur + suf. -uleț. Vezi definitia »