GUTÚI, gutui, s. m. Pom fructifer cu frunze mari și groase, cu flori albe-roz și cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; măr-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec. Vezi definitia »

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, impe sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă Vezi definitia »

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească. Vezi definitia »

FIERUÍ, fieruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega în fiare; a fereca. – Din fier. Vezi definitia »

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă Vezi definitia »