TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor. Vezi definitia »

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugat în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen. un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur. Vezi definitia »

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai⁴ + suf. -ișor. Vezi definitia »

SCOR s. n. raportul dintre punctele câștigate și cele pierdute într-o competiție sportivă. ♦ ~ alb = meci nul. (< fr. score) Vezi definitia »

primejdiitór, primejdiitoáre, adj. (înv.) primejdios. Vezi definitia »