STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător. Vezi definitia »

fódor, fódori, s.m. (reg.; mai ales la pl.) încrețituri (de pânză, de dantelă). Vezi definitia »

HEXAMOTÓR adj., s. n. (avion) cu șase motoare. (< fr. hexamoteur) Vezi definitia »

PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. Vezi definitia »

conducator de tren Vezi definitia »