PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială: pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală. Vezi definitia »

CÓPULĂ s.f. Cuvânt de legătură; verb copulativ. ♦ (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Cf. fr. copule, lat. copula – legătură]. Vezi definitia »

AMONIOGENÉZĂ s. f. formare a amoniacului, la nivelul țesuturilor. (< fr. ammoniogenèse) Vezi definitia »

cartoafă, cartoafe s. f. 1. prostituată. 2. femeie proastă și urîtă. 3. (peior.) nevastă. Vezi definitia »

glástră (glástre), s. f. – Ghiveci, vas de flori. – Mr. glastră. Ngr. γλάστρα (DAR). Vezi definitia »