VRĂJITOREÁSĂ, vrăjitorese, s. f. Vrăjitoare. – Vrăjitor + suf. -easă. Vezi definitia »

TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaphtalène (după naftalină). Vezi definitia »

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură. Vezi definitia »

TIRÁDĂ s.f. 1. Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg o singură teză, o idee etc. 2. Fragment de largă întindere dintr-o operă dramatică, spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. ♦ (Muz.) Pasaj în formă de gamă sau apogiatură compusă din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata]. Vezi definitia »

CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka. Vezi definitia »