OMOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne crudă. [< fr. omophage, cf. gr. omos – crud, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak. Vezi definitia »

NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage. Vezi definitia »

VÂNDĂLÁG s. n. v. vândălac. Vezi definitia »

RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag. Vezi definitia »