CORDÓN s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon) Vezi definitia »

NYLON s.n. v. nailon. Vezi definitia »

TORÓN² s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron. Vezi definitia »

a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C. Vezi definitia »

LEPTÓN², lépta, s. n. Monedă divizionară în Grecia, a suta parte dintr-o drahmă, v. lepta. (ngr. leptón < gr. λεπτόν = bănuț < n. de la λεπτός = mic, delicat, fin) [AHDEL] Vezi definitia »