COMUTÁȚIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutație. ♦ Totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta, în cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutațiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio]. Vezi definitia »

STENODACTILOGRAFÍE s. f. Stenografiere a vorbirii cuiva, urmată de dactilografierea directă a textului (fără ca acesta să mai fie transpus în scrierea de mână curentă). – Din fr. sténodactylographie. Vezi definitia »

NEVRALGÍE s.f. Durere acută pe traiectul unui nerv. [Gen. -iei, var. neuralgie s.f. / < fr. névralgie, cf. gr. neuron – nerv, algos – durere]. Vezi definitia »

SUPRAALIMENTÁȚIE s.f. Alimentație mai bogată și mai consistentă decât cea normală, indicată în combaterea sau prevenirea unor boli; supraalimentare. [Gen. -iei. / < supra- + alimentație, după fr. suralimentation]. Vezi definitia »

TEMATOLOGÍE s. f. 1. orientare în critica literară axată pe analiza temelor unei opere. 2. ramură a literaturii comparate având ca obiect studiul temelor, al istoriei și al circulației lor în literaturile popoarelor. (< fr. thématologie) Vezi definitia »